În practica stomatologică, siguranța pacientului este prioritară. Uneori, simpla prezență a unei infecții dentare sau manoperele terapeutice pot elibera bacterii în fluxul sanguin (bacteriemie). Pentru majoritatea oamenilor, sistemul imunitar elimină rapid aceste bacterii. Totuși, pentru pacienții cu anumite afecțiuni cardiace sau imunitare, acest lucru poate reprezenta un risc major.

Aici intervine antibioprofilaxia: administrarea preventivă de antibiotice înainte de anumite intervenții, pentru a proteja organismul de infecții severe.

Când este riscul crescut?

Medicul stomatolog trebuie să fie informat despre istoricul medical al pacientului pentru a lua măsurile de precauție necesare. Iată principalele situații care impun o atenție sporită:

1. Endocardita Bacteriană

Aceasta este o infecție gravă a valvelor inimii sau a stratului intern al inimii (endocardul). Chiar și cu tratament modern cu antibiotice, morbiditatea rămâne ridicată (30-40%). Studiile arată că un procent semnificativ (6-10%) din cazurile de endocardită pot fi consecința unor manopere dentare sângerânde (extracții, detartraj subgingival, chirurgie parodontală).

Protocol: La pacienții cu risc, tratamentele endodontice sau chirurgicale se efectuează sub protecție antibiotică. Ideal, intervențiile se realizează în ședințe puține pentru a evita administrarea prelungită de antibiotice și apariția rezistenței bacteriene.

2. Cardiopatiile Congenitale și Dobândite

• Cardiopatii congenitale: Malformații ale inimii prezente la naștere (ex: persistența canalului arterial, defecte septale). Acestea pot fi puncte de fixare pentru bacteriile ajunse în sânge.
• Cardiopatii valvulare (dobândite): Adesea cauzate de reumatismul articular acut. Valvele inimii, fie ele naturale afectate sau proteze valvulare (valve artificiale), sunt extrem de susceptibile la infecții.

Pentru pacienții cu valve artificiale sau istoric de endocardită, riscul este maxim. Decizia de a efectua o extracție dentară sau un alt tratament invaziv se ia adesea în colaborare cu medicul cardiolog.

Cum se realizează antibioprofilaxia?

Scopul este de a avea o concentrație mare de antibiotic în sânge în momentul intervenției, pentru a neutraliza imediat bacteriile.

Protocolul uzual (exemplu cu Amoxicilină):

• Adulți: Se administrează o doză unică crescută (de obicei 2g sau 3g, conform ghidurilor specifice urmate, ex: Societatea Britanică de Cardiologie sau AHA) cu o oră înaintea intervenției. Această doză asigură protecție pentru minim 10 ore.
• Copii: Doza se ajustează în funcție de greutate și vârstă (jumătate de doză sub 10 ani, un sfert sub 5 ani). Sănătatea orală a celor mici necesită o atenție deosebită, mai ales în contextul unor afecțiuni generale (vezi afecțiunile stomatologice la copii).

În cazul pacienților alergici la peniciline (Amoxicilină), se utilizează alternative precum Clindamicina sau Azitromicina/Claritromicina.

De ce nu luăm antibiotice “după ureche”?

Utilizarea abuzivă a antibioticelor duce la rezistența bacteriilor, o problemă globală majoră. Antibioprofilaxia se face doar la indicația medicului, respectând strict dozele și timpii de administrare. Pentru mai multe detalii despre utilizarea corectă a acestor medicamente, citiți articolul nostru despre antibioticele în stomatologie.

Concluzie

Comunicarea sinceră cu medicul stomatolog despre starea dumneavoastră de sănătate poate salva vieți. Dacă suferiți de afecțiuni cardiace, menționați acest lucru la începutul consultației.

Aveți întrebări despre siguranța tratamentului dumneavoastră? Echipa DentalClinica este pregătită să vă ofere îngrijire la cele mai înalte standarde de siguranță. Contactați-ne pentru o programare!